Dacă cineva are impresia că acest proiect este ușor de dus la capăt (încă nu sunt hotărâtă care este capătul ăla), nu este deloc așa. Înseamnă timp ( de vorbit cu oamenii, de întâlnit cu ei, de post procesat imagini), research pt locuri, implicare . Și nu merge totul lin tot timpul. Am avut oameni care au fost mega încântați de idee, dar care pe urmă nu au mai dat nici un semn, cineva chiar mi-a cerut bani că să stea la poză, un tip cu care stabilisem totul nu a apărut la întâlnire și nu a dat  vreo explicație. Și am momente când mă gândesc de ce fac proiectul asta, apoi cunosc pe cineva cum este  Adriana. Dacă aș fi putut să îmi aleg o sora mai mare, ea ar fi fost cu siguranță! Tipul ăla de OM la care te duci pt sfaturi, pt o vorbă bună. Cred că cei 5 ani de voluntariat i s-au întiparit pe față căci i se vede bunătatea în ochi și nu cred că ar putea să o ascundă nici dacă ar vrea. Ea zice că nu mai fost la vreo ședința foto și mi-a fost greu să cred asta la ce naturalețe a avut în fața obiectivului. Și mi se pare genial că are 11 finuți. Și mi se pare și mai genial că unul dintre tatuaje este despre iubire. Dar de iubit, le iubește pe toate: “Despre tatuaje îți pot spune că mi le iubesc pe toate, încă :)). Cred că asta a fost principalul criteriu de a alege modelele in the first place, să îmi placă tare, tare de tot.”