32, Antrenor Personal

Cum eu si sala nu prea suntem prietene, daca nu era Carmen( multumesc!  ), nu ajungeam sa o cunosc pe Lola . Eu la job, ea la fel…mi-as fi dorit sa am mai mult timp, nu de alta, dar zambetul ei este de-a dreptul molipsitor si datator de stare de bine! Cred ca oamenii care trec prin situatii nasoale au un alt mod de a rade: din tot sufletul! Si asa ajung la povestea tatuajului de pe spate, spusa chiar de ea: “Cum si de ce mi-am făcut acel tatuaj…. Acu vreo 7-8 ani in urma, am ajuns la pat. Nu puteam sa imi mai simt picioarele; diagnostic: discopatie lombara, urata de tot. Neavând picioare… Am prins aripi…”